vineri, 12 noiembrie 2010

Final Destination - Sensation Amsterdam (by Ciprian)

Preambul

Asa cum am spus de la inceput, sunteti invitati sa ne impartasiti experientele voastre de prin lume.
Am primit pana acum sute de articole, dar criteriile de selectie sunt foarte aspre...oricum ne-a fost greu sa-l alegem pe cel mai bun, chiar daca s-a detasat oricum de restul prin calitatea si valoare lui de necontestat.
Speram sa fiti de acord cu noi si sa raspundeti invitatiei.
P.S.: A fost o gluma...e singurul articol primit, dar oricum, merita citit.

"Mmh… greu
              Dacă tot te invită cineva deprins cu călătoriile să scrii, ai face bine să te ridici la înălțimea așteptarilor care ar fi alea…- mi-am zis în momentul în care am fost  ofertat ( pe bani grei nu gluma ) ca guest star pe blogul ‘’ călătoreselor’’.
              Neah, hai sa fiu relax și  să incep prin a vă spune că partea caraghioasă e că ceea ce o să vedeți aici reprezintă prima ( și ultima – pentru moment) experiență de călătorie  in afara țării .
              Dorințele ascunse mocneau înca cu un an înainte de materializarea acesteia – scopul declarat fiind – Sensation White 2008  Oceans of White – organizat pe stadionul Amsterdam  ArenA, ideea drumului nefiind nouă, încercand să organizez plecarea pe drumul bătătorit cu numai un an înainte de un foarte bun prieten al meu- care sper să aprecieze că nu i-am pomenit numele.
              Ideea a fost să combinăm plăcerea eventului – cel mai mare de gen din Europa – cu un roadtrip cu accente americanești( așa îmi imaginam eu) și pentru asta mare  lucru nu aveam de facut nu?- doar să caut transport (n-am mașină) și persoane interesate ( nici prieteni pe care sa-i dea banu’ afara din casa n-am).
              Dupa îndelungi cautări în afara de o persoană apropiată care m-a motivat prin determinarea ei să îmi urmez obiectivul, asa am reusit să-mi  conving un prieten care a contribuit decisiv la partea de planning – contribuția în mașină și rezervarea hotelurilor fiind practic scheletul acestei  excursii.
             Un aspect demn de luat in seama este durata călătoriei - 6 zile cu 4 cazări peste noapte– aproximativ 5500 Km dus- intors Galați –Ploiești-Oradea-Budapesta-Salzburg-Frankfurt-Koln-Munchen-Amsterdam-Bratislava-Praga-Budapesta-Brașov-Mizil-Galați( atât îmi amintesc acum- deh bătrânetile).
             Recunosc spășit că nu am epuizat ( spre deosebire de titularele de cont blogăritzele Miha&Ema - sau invers să nu se supere nimeni) desținatiile clasice de turism din Romania și astfel drumul spre ieșirea din țara deși în stil tipic românesc a fost lung,prost și pe alocuri stressant-a avut să-ofere destule premiere cu locuri pe unde nu mai călcasem nici măcar din viteza mașinii(mică dealtfel- drumuri în reparație semafoare și înjurăturile neaoșe la tot pasul în ciuda impresiei mele că vestul e occident până la urmă - tot români suntem).
            Odată cu ieșirea din țară am intrat în rutina de autostradă – cerculețele de M-uri din jurul Budapestei lipindu-se de retina ochiului meu obosit ( prietenii mei înțeleg gluma asta) ca singură amintire despre Ungaria ( ah era să uit mai era in peisaj un Mec și niște vânzatori/oameni care nu vorbeau decât ungurește( annoooyiing- greu ne-am ințeles doar din arătat cu degetul).
             După repetate promisiuni că voi trece la cârma vehiculului – retezate cu avânt de prietena protectoare ( mai bine conduci tu dragă, decât sa-l lași p’ăăăăsta – și condus non-stop 22 de ore cu pauze de energizant și pipi) în jurul orei 9AM  am intrat în Austria…. și pregătit/informat tot nu poți să nu ai șoc când intri acolo – curățenia, ordinea exemplară ce maaai….. te izbesc puternic atunci când invariabil îți poposeste în minte tabloul cu  ciumpalacii mioritici și minunatul nostru sistem.
             Adormit dar încântat, am coborat pentru prima escală serioasă a roadtripului nostru – Salzburg, vizitat într-o ora, întreg centrul istoric  care se afla din 1997 pe listele Patrimoniului Mondial UNESCO – centru al artei, schiului, festivalurilor și muzeelor ce îșî seduce vizitatorii prin peisaje, atmosferă si simplitate – (ați sesizat copypaste-ul)?


Salzburg
Castelul Hohensalzburg
            Deci urcare superbă la Castelul Hohensalzburg – marcat de accesul pe funicular tăiat direct în coasta muntelui, câteva poze…  o masă rapida si o înghetata și on the run again înspre prima mare oprire a traseului – noaptea de cazare din Munchen.
            Ajunși in Germania –alt șoc când  am intrat oops there’s no border am făcut  2(doouua) scurte escale  în Frankfurt si Koln – în primul am reușit sa trântim un scurt photoshoot pe pod peste râul Main, cu oprire în piața Roemerberg/Samstagsberg.

Pod peste Main


Singura cladire ce a rămas întreagă după raidurile aliaților ce au distrus aproape în întregime orasul în 1945
Domul din Koln






Koln - o masă, o sesiune de shopping pe o alee comercială și pe final am reusit să vizităm și Domul din Koln – gigantic, impresionant aflat și acesta în plin proces de reconsolidare.


 







BMW Museum
         În Munchen ne-a întampinat o vreme ploaioasa dar care nu ne-a tăiat cheful de plimbare, obiectivele fiind mai degrabă punctele noi de atracție ale orașului in detrimentul monumentelor istorice & shit.
          Dupa o încercare de adaptare(nereusita) la wurz,wursters si kreutzsalad (să-mi fie rușine dacă n-am scris corect după 9 ani de germană) am plecat să vedem BMW Museum – o clădire desprinsă parcă dintr-un episod din StarTrek- ora 22 acces liber în parcare intrare libera, fără pază, câtiva turiști evident rătăciti ca și noi, impresionat de arhitectură( mașinile chiar au picat în plan secund).
             Dupa ce în apropiere am admirat(de afară ce-i drept - OlympiaStadion) superbe turnulețele care se ițesc deasupra parapetului – plimbarea ‘’romantică cu tema fotbalistica’’- cred că eram singurul care înghitea fotbal dintre noi)s-a terminat cu 10 minute la marginea A9 – admirând Allianz Arena – alt monument de arhitectură contemporană splendid iluminat.
           Următoarea zi a fost una petrecută tot în mașină – cu ieșirea la fel de discreta din Germania înspre Olanda- în care n-am ce sa va zic in afara de faptul ca și ei ca și prietenii de dinainte au niște drumuri care rivalizează cu mesele de billiard(remarcabilă autostrada de lânga aeroportul din Amsterdam- 4 benzi pe sens și avioanele care aterizau practic în capul nostru – și toate astea în amurg așa, foarte twilight-iș).
              Cazarea din Olanda am avut-o la 40 km de Amsterdam -4 stele De Nachteegaal…oldschool așa dar confy – semăna cu un corp de cămin dintr-un colegiu britanic/american??(nu că aș fi fost –dar am vazut prea multe filme, deh).
             În cea de a 2-a noapte era programat marele eveniment- deci ziua am avut-o la dispoziție pentru sightseeing.
Canal din Amsterdam
           Impresionant Amsterdam-ul (miliarde de biciclete -e primul lucru care îmi revine în minte) – o combinație de clădiri vechi, arhitectură clasica- bloculețe mici înghesuite înalte ,canalele și vaporașele( n-am apucat să mă plimb- dar cred ca daca aș fi incercat și buzunarul meu ar fi avut ceva să-mi reproșeze),o terasă și un ceai rece- un cuplu de olandezi middle-aged absolut chill cu un joint în colțu’ gurii la un cappuccino și un grup de adolescenți supraponderali gâlgâind veseli cu fundu’n’caldarâm în spatele nostru pe o ulicioara din centrul vechi plus 3 rastaman-i -20 metri mai încolo râzând zogmotos sub influența, în fața unui weedshop autentic( nu vise,nu aromatherapy și alte românisme). 
Pentru dimineața concertului planul a fost să mergem să vedem plaja si oceanul ( premieră ) însa în afara de un drum obositor și o coborâre spre o plajă care arăta ca un dâmb de pământ de lângă Costinești – nimic important de remarcat ( ah era să uit – puțina lume pe plajă – să fi fost una virgină??doooh).
              Sesiune scurtă de shopping- Amsterdamul e teribil de scump – și o parcare fugarită cu 1euro 35 pentru 40 de minute(plus o amendă de 50 de euro pentru o parcare pe care noi am considerat-o regulamentară- oare s-o fi prescris amenda aia?), câteva poze ( am vazut un DS19 vișiniu – mi-a picat fața ca fan Citroen am ramas marcat) si back to hotel pentru marea pregătire- dressing in white.
              Seara dupa ce am reușit să parcam subteran la stadion pentru modica suma de 26 euro până dimineața….accesul l-am făcut respectând o ordine și o civilizație fireasca pe una din cele 10 probabil – gateway-uri- unde în urma unui control corporal în care erai invitat să-ți lasi drogurile într-o taviță at no risc(sau era pe blana ta-hmmm)- am patruns dincolo de porți și am luat primul contact cu ArenA .
               Copleșitoare senzație în condițiile în care –personal- nici pe Ghencea nu mai călcasem până la vizita de pe Amsterdam ArenA- începusera pregatirile, lume puțină …. Câteva poze de încalzire – și ….show-ul a început în jurul orei 22.
               N-am să insist pe muzică ci mai degrabă pe atmosferă, combinația Sensation fiind un amestec incredibil de lumini, lasere, efecte pirotehnice, apă, recuzită gen mingii,balonașe de săpun, stick-uri fluorescente și chestii pe care în vâltoarea momentului ești atât de copleșit încat nu faci fața să le urmărești.
Dupa ce pentru început ideea era să pozez, dinamica evenimentului m-a așezat în postura de operator film pentru că pozele nu puteau surprinde ceea ce se întampla cu adevarat acolo.
             Cei 40000 oameni îmbracați în alb, într-o așezare ce nu aducea deloc cu concertele mocca de pe faleza Dunării, la care jumătate din audiența ieșea pentru prima oara din cartier  în acel an calendaristic, ci mai degrabă cu o dezordine parcă atent studiata în care nimeni nu deranja pe nimeni, nimeni nu călca pe bombeu pe nimeni, dar toata lumea era intrata ( unii cu ceva ajutor halucinogen – lasa-l pe Fedde Le Grand ai vazut dragonu’ de pe scena?) într-un soi de transă distrandu-se și încercând  să nu scape nimic din ceea ce petrecea in jur.
             Paranteză pentru episodul facilităti si hidratare in&out -aglomerația de la baruri și băi era la fel de mare – înghesuiala făcând la un moment dat ca toaletele închise de la bărbați să fie folosite de fete, băieții  rezumandu-se numai la pisuare( cu fete zumzăind pe lângă așteptându-și rândul-să fie un soi de libertinism sau e adaptare la situatie?).

             Dupa un schimb acidulat de replici legat de cardul de parcare și disponibilitatea noastra de a pleca înainte de final, am ramas pana la 6 dimineața când am fost preluați de prietenul meu dintr-o intersectie de lângă stadion, dupa ce în prealabil patrule de voluntari ofereau gratuit oglinzi de machiaj în care te puteai observa cam cât de praf erai/DACA  erai ).
             Drumul de întoarcere a fost o copie fidelă ca și viteză de desfașurare cu mențiunea că am trecut prin Bratislava – care mi-a adus aminte mult de Bucureștiul anilor ’90 cu un gigantic plus în podul de peste Dunare si restaurantul UFO.

            Si Cehia care ne-a întampinat cu o ploaie diluviană care nu a contenit pe tot parcursul vizitei din Praga- unde tot din fuga mașinii- am reținut Gara restaurata si Castelul Praga(cred că așa se numește) cu priveliștea de pe poduri – contrastând cu actuala Praga,care este recunoscută și pentru viata de noapte explozivă (prietenul cu care am călătorit făcuse un revelion într-un club din Praga și s-a declarat impresionat).
Ultima oprire înainte de reintrarea în peisajul mioritic am făcut-o la Budapesta unde profitând de condițiile de confort ale hotelului unde am fost cazați – am renunțat benevol la o croazieră cu vaporașul pe Dunăre, și în afară de o limuzină americană din anii ’60 dintr-o benzinarie nimic interesant(poate nici mașina aia dar trebuia să bag și aici ceva) pe drumul ce ne-a adus înapoi la ‘’civilizație’’.
            Ajuns la căscatul zorilor în Galați – conducând ultimii 150 km am avut timp să reflectez la ‘’roadtripul’’ încheiat – satisfacția de a vedea ‘’so much in such a short time’’  depășind orice moft legat de viteza în care s-a făcut totul sau lipsa timpului de a vizita mai multe obiective de interes turistic.
            Pentru cei care înca n-au adormit ( înca ), numai multumiri pentru răbdare și voi reveni ( la cerere ) dacă voi mai scoate capul din bârlog în viitorul apropiat/îndepartat."

Un comentariu: