vineri, 5 noiembrie 2010

Aventuri in UK ;) (by Ema)

Am tot incercat sa ma fofilez cu povestea asta a mea despre Anglia dar n-am scapat de gura Mihaelei...
Va avertizez ca nu-mi mai aduc aminte foarte multe lucruri despre Londra pentru ca : 1. s-a intamplat acum multa vreme si 2. am strabatut mai mult Anglia decat Londra. Asadar, sa-i dam bataie.
Bun. Povestea incepe cu un telefon primit in decembrie 2007 de la niste prieteni plecati din tara de prea mult bine, care-mi lanseaza ispititoarea invitatie de a le face o vizita prin preajma revelionului. El Cristi, ea Silvia, casatoriti, cu acte in regula si vaccinati. Va dati seama ca nu a durat prea mult sa iau decizia plecarii (cam vreo juma’ de minut cu tot cu salutul de rigoare si invariabila intrebare ‘ce faaaci baaaai ?! ‘
Zis si facut. Rezerv bilet de avion, inghesui haine foarte groase intr-o valiza destul de neincapatoare, cateva cadouri pentru ei si astept ziua plecarii.
Un viscol si o zapada cat casa prin tara, trec peste emotiile zborului (deja eram veterana) si ma trezesc in avion. Cine naiba ma impinge sa socializez tot timpul cu oameni care trancanesc incontinuu…e marea mea dilema ! Ati ghicit ! Am nimerit langa un tip care a inceput sa-si cotrobaie prin toate ungherele vietii  si sa-mi filosofeze despre menirea noastra telurica. Unde mai pui ca si-a deschis si laptopul sa-mi arate prin ce insule exotice l-au purtat pasii si buzunarul.
Bun. Ajung in sfarsit la Luton (unul dintre aeroporturile Londrei), un aeroport mai mic zic ei, dar in care te rataceai fara probleme. Iau valiza cu rotile facute praf de grija cu care a fost manipulata si ma indrept spre iesire mai mult tarandu-ma, cu greutatea dupa mine. La iesire am dat de cei doi prieteni si sincera sa fiu am rasuflat usurata pentru ca nu m-as fi mirat sa uite ca m-au invitat, atat de aiuriti sunt.
Ma trezesc in masina si Cristi propune un tur de centru asa…de bun venit. Mi-au trecut toata oboseala si nervii pricinuiti de paguba cu valiza si am inceput sa realizez ca Londra e superba inclusiv noaptea. Normal, am scos aparatul din dotare si am inceput sa filmez.


Ajungem si acasa si constat ca locuiesc intr-o camera dintr-un imobil pe care il imparteau cu niste arabi parca. Camera calda, primitoare, curata, utilata cu tot ce le trebuia, singurul inconveninent fiind baia si dusul care pe acel palier erau la comun. Lucru putin deranjant pentru mine pentru ca…doar eram in ANGLIA !
Seara, la sezatoare, imi propune Cristi (el lucra pe o masina cu platforma  pe care transporta alte masini pentru niste show-room-uri) sa merg cu el la drum. Am acceptat, fireste, pentru ca singura nu aveam de gand sa ma plimb iar dornica de aventuri eram.
Prin urmare, trezirea la 4.30 dimineata cu o cafea strong, suit in masina si plecat….Birmingham. Normal ca treaba lui Cristi se desfasura mai mult pe la periferie asa ca mare lucru n-am vazut in stationare ci doar din masina. Nu va povestesc despre autostrazile excelente,  filate la fiecare pas de cate o camera video si despre curatenia exemplara din toata Anglia (exclud locurile frecventate de turisti).
Ajungem rupti de oboseala dupa o zi intreaga de stat in masina, mancat sandwich-uri si incarcat masini pe platforma. Nu ma las pana nu-i scot intr-un club sa bem ceva si sa vad si eu daca e adevarata vorba aia cu ‘englezii beau de sting’. Sa va zic ceva…e foarte adevarata ! Ziua’s niste lorzi iar seara se pun in cap frate. Si ei , si ele, fara discriminare. Bine, ca daca ii apuca mictionarea in plina strada, cel putin o fac cu bun simt, intorcand usor capul si ingaimand cu accentul lor inconfundabil un profund ‘sorry’. Clubul se numea The Fat Cat (ma atrag locurile cu trimitere la pisici); aici am cunoscut cativa oameni cu care am schimbat ceva impresii.  
. Apropo de accent, credeti-ma pe cuvant ca tare greu mi-a fost sa inteleg engleza lor vorbita cu prescurtari si foarte repede. Noroc cu cei doi prieteni care stateau de ceva vreme acolo si se obisnuisera cu stilul lor de a comunica. In drum spre casa, ne-am oprit la un market iar ce pot sa va zic despre mancare, este faptul ca e ieftina si proasta. Atat de ieftina, incat cu 20 de lire iti umpleai un cos care te tinea vreo saptamana si ceva. Bineinteles ca alimentele ieftine, n-au nici gustul acela  bun dar in orice caz, sunt comestibile. Tigarile erau foarte scumpe. In jur de 6 lire un pachet de tigari de care fumam eu asa ca dupa ce s-au terminat proviziile de acasa, am recurs la tutun, foi si filtre care erau cu mult mai ieftine si destul de bune.
Se face dimineata, Cristi evident ca trebuia sa mearga la munca. Ema la fel. In ziua aceea am facut un popas langa circuitul de F1 de la Silverstone, am trecut prin Oxford si prin alte cateva orasele pe care nu mi le mai amintesc pentru ca asta se intampla ohooo...pe vremea cand eram bruneta. Am uitat sa specific faptul ca la mine timpul e scindat in doua : ‘pe vremea cand eram bruneta’ si ‘dupa ce m-am vopsit blonda’. Si zau ca n-am observat nicio diferenta de IQ.

Silverstone
Oxford


Demna de mentionat aici, situatia in care am ajuns sa conduc o masina cu volan pe dreapta, pe sensul celalalt (normal). Pentru ca una din masinile pe care trebuia sa le transporte era destul de inalta si nu putea fi pusa pe platforma, s-a gandit Cristi al meu ca prea stau degeaba si n-ar fi rau sa pun osul la treaba.
Asadar, m-am trezit in postura de a conduce cateva mile bune, fapt care m-a incitat si m-a ingrozit in acelasi timp.
Anyway, in ziua aia tin minte ca m-am certat putin cu Cristi pe diferente de opinii si chiar am bocit un pic  dupa ce mi-a zis ca-s prea patrioata si ca n-am niciun viitor in tara asta de r**at numita Romania. In fine, mi-a dat o batista, ne-am impacat si am decis ca in urmatoarea zi sa ne plimbam prin Londra, sa-mi arate niste locuri minunate. Evident ca a doua zi ne-am trezit foarte tarziu pentru ca se acumulase oboseala, nu gluma.
Pe cai ! Minunata Londra ! Cu toate cladirile ei vechi si impunatoare, cu traficul ei impecabil, cu Tamisa, cu oamenii ei nonconformisti cel putin in tinuta…Savuroasa !
           Am mers sa vedem Tower Bridge, Turnul Londrei, Big Ben, Parlamentul, London Eye, celebra Picadilly Circus, Hyde Park si ma opresc aici pentru  ca se intunecase deja. Da, voiam sa mai vizitez Madamme Tussauds, British Museum,  insa n-am mai avut timp. Cu siguranta ma voi intoarce in Londra si o sa-mi fac timp sa le vizitez pe toate. Poate anul viitor…

Big Ben


London Eye

Parlamentul
London Eye - inside

 
Vedere din London Eye

Tower Bridge
 


Turnul Londrei
Ce sa va spun ?! Ca mi-a gadilat urechile Big Ben-ul cu celebrul sunet de ora exacta, ca pe Tower Bridge am avut senzatia aia de Celine Dion pe puntea Titanicului, ca m-a dat pe spate cladirea Parlamentului vazuta si de aproape si din ametitorul London Eye (15 lire era biletul), ca m-am plimbat ca o nebuna prin celebra piata Picadilly Circus si am alergat prin Hyde Park…Sa va mai spun ca am ajuns si pe Logan Place? Nu stiti ce e acolo? Ei bine, e casa unde a locuit marele, inegalabilul, regele (pentru mine), Freddie Mercury. Ce senzatie am avut? Hmmm…pai in afara de faptul ca am ascultat la telefon cateva piese Queen, ca am atins acele ziduri, ca am citit toate mesajele fanilor care erau scrijelite pe poarta…am plans si am plans de ciuda ca n-am avut onoarea si sansa sa merg la un concert de-al lor. Poate ca o sa ma condamnati, dar cred ca a fost cel mai frumos moment din toata perioada sederii mele la Londra. Nu sunt vreo ignoranta in ceea ce priveste arhitectura, cultura, arta, dar…ma intelegeti…iubesc acest artist. Si pana la urma, si muzica e o arta, nu?


My dear Freddie


Inchei aici periplul meu prin Anglia. Va indemn sa mergeti acolo daca aveti ocazia pentru ca n-o sa regretati. Si nu ratati nimic, pentru ca minunata Londra, va va surprinde in cel mai placut mod.