Primul drum - Bruxelles, Belgia (by Miha)

Visam de mica sa calatoresc. Nu stiam unde, ci doar sa plec in alta parte.

Asa ca acea "alta parte" a fost Bruxelles, Belgia. Nu doar ca plecam prima data din tara, dar era si primul drum cu avionul, si prima oara singura, si curs la Comisia Europeana. Hmmmm...cam mult...deci am confirmat zicala: "Ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa ti se intample". Dar, asa cum am spus deja suntem "turisti cu sau fara voia noastra", si atunci s-a aplicat ce-a de-a doua parte.

Nu aveam incotro, era job-ul meu, asa ca...la drum!

Noaptea dinaintea primului zbor

Oare o sa se prabuseasca? Oare ma descurc la aeroport? Ce se va intampla cu pisica daca ma voi prabusi?

Deci clar...nu am inchis un ochi.

Am ajuns la aeroport. Spre surprinderea mea m-am descurcat bine, si am ajuns in avionul potrivit, la momentul potrivit.

Momentul suprem de spaima a fost decolarea...inca mai este. Eram convinsa ca voi avea soarta celor mai putin norocosi din "Final Destination 1". Din fericire n-a fost asa. Am ajuns cu bine, ar spune unii...cu pulsul 140 as spune eu.

Aeroportul din Bucuresti era un fel de gaoace pe langa cel din Bruxelles. Urmau alte emotii...proba de foc: recuperarea valizei. Am facut-o si pe asta.

Iata-ma in fata aeroportului, luand taxiul spre hotel. Toate taxiurile erau limuzine negre, si eu am avut norocul sa nimeresc peste un sofer de aceeasi culoare. Cursa pana la hotel nu a costat decat 50 de Euro...asa ca daca vreti sa luati taxiul in Bruxelles, sa fiti pregatiti.

Un hotel senzational: Thon Hotel Brussels City Centre. Situat in inima capitalei Europei, in apropierea centrului vechi Grand Place, un hotel de 4 stele, fata de care nu as putea avea vreun repros.

Prima zi a fost de acomodare. Am mers prin Grand Place unde mi-am scrantit gatul admirand cladirile impozante si aleile pline de baruri, restaurante cochete, magazinase de souveniruri.

Singura cladire ce a supravietuit atacurilor francezilor in razboiul din 1695, se afla aici. Aceasta superba structura gotica cu turnul sau de 100 m inaltime, strajuieste piata. Legenda spune ca arhitectul, traind o adevarata criza renascentista, a urcat pana in varful turnului si s-ar fi aruncat de acolo.

Grand Place este in fiecare zi un furnicar de turisti care, chiar daca nu mai vad nimic altceva din Bruxelles, pleaca cu imaginea unei splendori in stil baroc, cu fatade filigranate si poleite cu aur si cu un caldaram ingrijit. Piata a fost aproape in intregime distrusa de francezi in 1695, dar apoi a fost reconstruita de catre breslele orasului in mai putin de cinci ani. In scurt timp a devenit inima orasului: mergand pe jos, de aici poti sa vizitezi toate punctele de interes de pe harta Bruxellesului. Grand Place trece prin schimbari de sezon: vara este acoperita de un covor de flori, de Craciun lumea se aduna in jurul unui un brad monumental (geamanul celui din Trafalgar Square), si in tot restul anului sunt concerte, targuri si parade.

Cateva dintre cladirile din Grand Place au fost transformate in cladiri administrative de-a lungul timpului, dar casa breslelor a ramas neschimbata. Fiecare bresla si-a lasat amprenta proprie asupra fiecarei case, dandu-i un nume distinct in functie de fatada.

Casa breslelor

Bursa belgiana e intr-o cladire in stil neo-clasic. Daca intri, vei descoperi ca lumea afacerilor este extrem de metodica si lipsita de emotii ca peste tot in Bruxelles - foarte departe de imaginile transmise de CNN de pe Wall Street sau din Tokio. 

Dupa un drum cu avionul, si un amalgam de senzatii ce te coplesesc dupa o plimbare de cateva ore prin Grand Place, nu se putea termina mai bine ziua, decat savurand o (4-5) bere(beri) belgiana(e).

Magazin de bere

Wow....cred ca cel mai tare m-a dat pe spate magazinul de bere!!! Nu-mi puteam imagina ca exista atatea tipuri de bere, atatea forme de sticle, atatea arome... Bineinteles ca am cumparat mai multe tipuri, cu fructe, bruna, nefiltrata...si m-am retras la hotel.

O sa ma opresc aici cu prima zi...intelegei si voi de ce.

A doua zi aveam parte de alte emotii. Trebuia sa ma descurc sa ajung la Comisie. Credeam ca e dificil, imi faceam tot felul de scenarii, insa s-a dovedit fi extrem de usor. Transportul in comun, si ma refer in principal la metro, este atat de bine pus la punct, incat nu te poti rataci. Nu este nici foarte scump: o calatorie costa 1.60 E, dar cel mai convenabil este biletul de 5 calatorii in valoare de 7.30 E sau 10 (11.20 E), depinde cat ti-ai propus sa stai.

Iata-ma pe mine, care nu mai mersesem singura nici pana la Tecuci, in "Cartierul European". Ajunsa aici cu metroul, imediat ce am iesit la suprafata privirea mi-a fost atrasa de cladirile plasate de o parte si de alta a strazii Rue de la Loi.

Comisia Europeana

Se poate vedea celebra cladire Berlaymont, unde se afla sediul Cartierului General al Comisiei Europene. Urmeaza Charlemagne, un zgarie-nori care adaposteste birourile Comisiei Europene pentru Dezvoltare, Traducere ai Comert. De-a lungul intregii strazi, pana la Avenue des Arts si Parc de Bruxelles se afla alte cladiri ale Uniunii Europene, adapostind diferite servicii si directorate generale. Vis-a-vis de cladirea Berlaymont, se afla clădirea Juste Lipse, sediul principal al Consiliului Uniunii Europene.

Seara, plimbandu-ma din nou prin Grand Place, nu am putut rezista mirosului de Gaufres. Pe fiecare straduta era cel putin un loc de unde iti puteai lua o gaufre asa cum ti-o doreai, insa peste tot era rand. Nu ai cum sa vii in Bruxelles, si sa n-o incerci.

Manneken Pis

Bineinteles ca nu puteam rata Manneken Pis, literalmente "omulețul pișolcos", o statuie de bronz foarte vestita. Se spune ca un copil a salvat Bruxellesul de la nimicire. În secolul al XVII-lea, la un moment dat, olandezii au vrut să dea foc cetatii. Cand au dat foc fitilului, un baietas pierdut, ce ramasese în afara cetatii, a urinat pe fitil, si astfel a ramas celebru. O alta legenda spune că acest copil s-a ratacit de parintii sai. După lungi cautari, tatal sau, un om bogat, l-a gasit în această pozitie. Exista in Bruxelles si o replica feminina: fetita pisacioasa in zona strazii Măcelarilor.

Ziua urmatoare mi-am dedicat-o in intregime unui superb parc tematic: Mini-Europe. Imagineaza-ti cum ar fi daca ai avea posibilitatea de a vizita intr-o singura zi mai multe tari europene? Mai precis toate tarile din Uniunea Europeana! Acest lucru este posibil calatorind prin Mini-Europe. Asa cum probabil si banuiti, parcul recreeaza o Europa in miniatura, dandu-va astfel posibilitatea de a descoperi intr-un mod neconventional batranul continent. Toti cei care pasesc in aceasta lume vor fi multumiti: iubitorii de istorie pot afla informatii interesante, entuziastii  si simpatizantii Uniunii Europene se vor simti pe deplin incantati sa aiba in fata ochilor aproape intreg continentul, cei in varsta isi vor aduce aminte cu nostalgie de anii de demult, de tarile si de orasele vizitate, iar cei tineri vor visa cu ochii deschisi si vor “croi planurile” unor  calatorii viitoare. Pentru  ca totul sa fie cat mai atragator pentru turisti, organizatorii s-au gandit  ca plimbarea prin parc sa fie una interactiva. Astfel, daca vreti sa simtiti cum vi se cutremura, la propriu, pamantul sub picioare, atunci cand Vesuviu incepe sa erupa, nu este nevoie decat sa apasati pe un buton! Vreti sa vedeti cum se deplaseaza Eurostarul? Nimic mai simplu! Puteti sta linistiti sa priviti cum doua trenulete-jucarie circula prin doua tuburi aflate in “Canalul Manecii” si leaga Anglia de Franta. V-ati dorit sa va fotografiati cu soldatii din garda reginei Marii Britanii, cu uniforma lor rosie si celebra caciula din blana de urs si nu ati avut ocazia? Acum puteti sa va strecurati in spatele unei “statui” ce infatiseaza un asemenea soldat si fotografia-i gata!

Tot prin apasarea  unui buton aveti posibilitatea de a asculta imnul unui anumit stat. Recunosc ca nu m-am putut abtine si atunci cand am ajuns la Romania am apasat de vreo 3 ori butonul! Pentru ca a venit vorba de Romania,  trebuie sa va spun ca monumentul considerat a fi simbolul tarii noastre nu este nici Casa Poporului, nici bisericile din Nordul Moldovei,  nici castelul Huniazilor, Branul sau Pelesul, ci Palatul Mogosoaia, despre care afli ca a fost construit la sfarsitul secolului 17, la porunca lui Constantin Brancoveanu si ca in 1920 a devenit resedinta Marthei Bibescu, scriitoare romana ce a castigat premiul Academiei Franceze pentru scrierile ei in aceasta limba.

Daca ajungi la Mini-Europe, ai ocazia sa vizitezi si Atomium, situat chiar langa parc, langa Stadionul Regelui Baudouin. Este o structura care reprezinta o unitate a unui cristal de fier. Acest obiectiv turistic din Bruxelles are noua sfere din otel (initial au fost facute din aluminiu) legate intre ele prin tunele, de-a lungul celor 12 margini ale cubului. Intraga structura are o inaltime de 102 metri, iar sferele au diametrul de 18 metri. Stabilitatea sa este asigurata de 3 perechi de stalpi de sustinere.

Atomium

Aceasta atractie turistica din Bruxelles este cu atat mai impresionanta cu cat in jurul sau nu exista alte structuri inalte si privelistea este spectaculoasa. In tuburile care fac legatura intre sfere exista scari si diverse exponate. Sfera din varf ofera o priveliste panoramica extraordinara a orasului, iar de aici se poate vedea si stadionul. Trei dintre sferele superioare sunt inchise publicului din motive se siguranta deoarece nu au suport suficient pentru greutate suplimentara.

Bruxelles din atomium

Cam atat despre obiectivele turistice din Bruxelles.

Inca ceva. La plecare am renuntat la taxi si am optat pentru tren. Exista statie chiar in centrul orasului, si trenul te duce exact la aeroport, cu mai putin de 10 Euro.

Vom reveni cu informatii legate de viata de noapte, shopping, si alte atractii.

Sper ca nu veti rata ocazia de a vizita acest minunat oras si sa ne impartasiti parerile voastre sau informatii utile.

Incursiune prin Rodos (by Ema)

Ok. Uite cum facem: pentru ca ne inghesuiram doua pe un blog, ne-am propus sa va delectam in prima faza cu experientele turistice individuale, urmand sa ne intersectam la un moment dat, facandu-va partasi la savuroasele peripetii ce le-am trait la comun.

Anul de gratie 2005. Bagaje,  limba engleza exersata, cateva cumparaturi, laudat pe la prieteni si… Rodos ! here I come !

Asadar primul meu zbor cu avionul. Emotii cat cuprinde, mai ales ca grupul cu care am plecat imi era total strain (nu ma puneti sa detaliez). M-am lipit repede de o tipa care impasibila mi-a spus ca temerile mele sunt nefondate si ca voi savura din plin zborul. In fata inevitabilului, n-am avut incotro, am incercat sa ma adaptez din mers si aici ma refer si la formalitatile de la aeroport de care eram total straina. Trec peste zborul care mi s-a parut ca dureaza o vesnicie, peste atacurile mele de panica de care nu aveam cui sa ma plang si iata-ma ajunsa in insorita insula Rodos (asta am constatat-o a doua zi pentru ca era noapte cand am pus piciorul pe pamant grecesc).

Nu va spun despre disconfortul pe care l-am avut cand am ajuns, din cauza umiditatii foarte mari, cat si despre transferul de la aeroport la hotelul al carui nume, daca nu m-a lasat memoria, era Aldemar Paradise. Intr-adevar paradis: camera de lux, piscina cu animatori, club, gradini cu maslini, fazani, all inclusive cu bucatarie mediteraneana, totul ireprosabil. Hotelul asta chiar merita daca iti doresti confort, daca te tine buzunarul si esti amator si de distractii.



Palatul Cavalerilor

Tur de oras a doua zi, cu ghid. Aflu ca Rodosul face parte din insulele Dodecaneze, ca insula cuprinde mai multe orase si ca marea care se intinde vast sub ochii mei si pe a carei culoare si limpezime n-am cuvinte sa le descriu, este Marea Egee. Orasul e impartit in doua: partea medievala si orasul nou. Urmeaza oprire in portul Mandhraki pentru poze, socializari, cafea si tigari (pentru cine a cazut in pacat) si desfatarea ochiului cu minunatele iahturi ancorate si cladirile impresionante din punct de vedere arhitectural. De fapt, tot orasul epateaza prin arhitectura cladirilor uniforme si a stradutelor mici si pavate dupa care eu ma dau in vant. Facem o oprire si la Palatul Cavalerilor, impresionant din toate punctele de vedere. Imi aduc aminte ca in orice punct turistic de pe insula erau foarte multe pisici blande, ceea ce m-a incantat nespus de mult avand in vedere faptul ca detin si eu o astfel de felina. Cred ca grecii au un cult pentru matze. 

Piata Hippokratous

Seara ce puteam face decat sa ne adunam asa, o gasculita, si sa pornim in cautarea distractiei. Dupa o scurta informare, plecam in cautarea locului, ca zeii in cautarea ambroziei. Evident ca drumul la intoarcere a fost mai lung si mai anevoios.

Zi noua rezervata unei mici excursii in Lindos. Case albe, stralucitoare, infipte in munte si foarte multa verdeata.  Ne oprim tot pentru pozat si exclamat, la minunata acropola din Lindos, niste ruine de fapt, gata gata sa se rostogoleasca in mare.

Tin sa mentionez faptul ca plamanii mei si-au facut testamentul pana am ajuns sus, asa de anevoioasa mi s-a parut urcarea. O minunatie de peisaj, eu imbracata in treningul de care eram foarte mandra, deci poze oribile cu mine in peisaj. Oricum, recomandat iubitorilor de istorie, de arhitectura si interzis ahtiatilor de mall-uri.

Acropola din Lindos

O noua zi, o noua incursiune, de data aceasta in Filerimos sau mai pe romaneste „Valea cu fluturi”. Acum, fluturi am tot asteptat sa-mi zboare pe la nas dar din pacate am inteles ca nu era perioada in care invadeaza padurea, caci zona este de fapt o padure cu poteci si poduri unde  se aciueaza in zilele de vara mii de fluturi colorati, ca sa faca mostenitori. Nu ratati zona! Merita! 

Fileriomos

Ajungem si la mult visata zi de croaziera spre insula Symi, cu emotiile de rigoare ca imi va fi rau de mare, ca o sa ma doara capul, ca taica-miu n-a fost in stare sa ma invete sa inot. Mi s-au naruit repede „sperantele” ca vreun grec frumos o sa-mi dea primul ajutor pe vapor, dupa ce am intalnit un marinar care m-a batut la cap tot drumul cu povestile lui, cu informatiile auzite despre Romania si romance si despre viata lui de la facerea lumii pana in prezent. Zic de la facerea lumii pentru ca omul arata cam ca in perioada aia dar…ce sa zic…pe langa engleza, mai cunostea vreo 3 limbi. In timpul asta, am reusit sa trag putin cu ochiul la minunata combinatie mare-munte si sa aud exclamatiile celor de la bord in legatura cu niste delfini care se jucau prin zona.

Scap de cosmar si debarc pe insula ca un naufragiat biciuit de cuvinte de data asta. Ma relaxez total la vederea superbului peisaj din fata ochilor. Sunt in elementul meu: mare, soare, munte, magazine, plaja…raiul pe pamant. Vizitat insula, calarit magar, baut racoritoare la terasa, putin shopping si daaa…plajaaa.

Insula Symi

In sfarsit o plaja cu nisip, ca ma saturasem de plaja plina de bolovani din Rodos. Acolo iti trebuiau sandale speciale ca sa intri in apa. Aici viata! Baie, sezlong (3 euro cu tot cu umbrela din cate imi amintesc), nisip cat de cat fin, de o culoare maroniu inchis. Absolut superb! Cred ca a fost ziua cea mai faina din toata excursia. Mai ales ca a culminat cu o seara greceasca de toata frumusetea unde am mancat, am baut si am dansat in stilul cel mai adevarat al grecilor. Cred ca am pus pe mine in sejurul asta vreo 3 kg. Si nu-i putin tinand cont cat de disperata sunt in lupta cu kilogramele (va poate confirma si Mihaela, colega de facultate,de serviciu, de suferinta, prietena de party-uri, de blog – wow!cate atribute intr-o singura persoana).
Ah! Am uitat sa spun ca nici urma de colos n-am vazut in hoinareala mea prin Rodos. Am vazut doar un loc unde se spune ca s-ar fi odihnit odinioara statuia si atat. Daca nu stiati, statuia este considerata una din cele sapte minuni ale lumii si  îl înfățișa pe zeul grec al Soarelui, Helios. Era construită din bronz și întărită ulterior cu fier și piatră. Se spune că au fost folosite 15 tone de bronz și 9 tone de fier, însă calculele arată că aceste cantități au fost chiar mai mari.
Am uitat sa va mai spun si despre faptul ca am vizitat si Teatrul Antic din Rodos unde mi-am tras sufletul pe pietrele antice si unde am urlat incercand acustica foarte buna de altfel tinand cont de faptul ca e naturala.
Cam atat despre plimbarile mele prin minunata insula si nu numai. Daca merita? Cu siguranta da! Nu stiu daca v-am convins suficient de mult, insa detaliile va las sa le descoperiti singuri pentru ca sunt inca multe de vazut acolo.
Miha, iti dau legatura!