Incursiune prin Rodos (by Ema)

Ok. Uite cum facem: pentru ca ne inghesuiram doua pe un blog, ne-am propus sa va delectam in prima faza cu experientele turistice individuale, urmand sa ne intersectam la un moment dat, facandu-va partasi la savuroasele peripetii ce le-am trait la comun.

Anul de gratie 2005. Bagaje,  limba engleza exersata, cateva cumparaturi, laudat pe la prieteni si… Rodos ! here I come !

Asadar primul meu zbor cu avionul. Emotii cat cuprinde, mai ales ca grupul cu care am plecat imi era total strain (nu ma puneti sa detaliez). M-am lipit repede de o tipa care impasibila mi-a spus ca temerile mele sunt nefondate si ca voi savura din plin zborul. In fata inevitabilului, n-am avut incotro, am incercat sa ma adaptez din mers si aici ma refer si la formalitatile de la aeroport de care eram total straina. Trec peste zborul care mi s-a parut ca dureaza o vesnicie, peste atacurile mele de panica de care nu aveam cui sa ma plang si iata-ma ajunsa in insorita insula Rodos (asta am constatat-o a doua zi pentru ca era noapte cand am pus piciorul pe pamant grecesc).

Nu va spun despre disconfortul pe care l-am avut cand am ajuns, din cauza umiditatii foarte mari, cat si despre transferul de la aeroport la hotelul al carui nume, daca nu m-a lasat memoria, era Aldemar Paradise. Intr-adevar paradis: camera de lux, piscina cu animatori, club, gradini cu maslini, fazani, all inclusive cu bucatarie mediteraneana, totul ireprosabil. Hotelul asta chiar merita daca iti doresti confort, daca te tine buzunarul si esti amator si de distractii.



Palatul Cavalerilor

Tur de oras a doua zi, cu ghid. Aflu ca Rodosul face parte din insulele Dodecaneze, ca insula cuprinde mai multe orase si ca marea care se intinde vast sub ochii mei si pe a carei culoare si limpezime n-am cuvinte sa le descriu, este Marea Egee. Orasul e impartit in doua: partea medievala si orasul nou. Urmeaza oprire in portul Mandhraki pentru poze, socializari, cafea si tigari (pentru cine a cazut in pacat) si desfatarea ochiului cu minunatele iahturi ancorate si cladirile impresionante din punct de vedere arhitectural. De fapt, tot orasul epateaza prin arhitectura cladirilor uniforme si a stradutelor mici si pavate dupa care eu ma dau in vant. Facem o oprire si la Palatul Cavalerilor, impresionant din toate punctele de vedere. Imi aduc aminte ca in orice punct turistic de pe insula erau foarte multe pisici blande, ceea ce m-a incantat nespus de mult avand in vedere faptul ca detin si eu o astfel de felina. Cred ca grecii au un cult pentru matze. 

Piata Hippokratous

Seara ce puteam face decat sa ne adunam asa, o gasculita, si sa pornim in cautarea distractiei. Dupa o scurta informare, plecam in cautarea locului, ca zeii in cautarea ambroziei. Evident ca drumul la intoarcere a fost mai lung si mai anevoios.

Zi noua rezervata unei mici excursii in Lindos. Case albe, stralucitoare, infipte in munte si foarte multa verdeata.  Ne oprim tot pentru pozat si exclamat, la minunata acropola din Lindos, niste ruine de fapt, gata gata sa se rostogoleasca in mare.

Tin sa mentionez faptul ca plamanii mei si-au facut testamentul pana am ajuns sus, asa de anevoioasa mi s-a parut urcarea. O minunatie de peisaj, eu imbracata in treningul de care eram foarte mandra, deci poze oribile cu mine in peisaj. Oricum, recomandat iubitorilor de istorie, de arhitectura si interzis ahtiatilor de mall-uri.

Acropola din Lindos

O noua zi, o noua incursiune, de data aceasta in Filerimos sau mai pe romaneste „Valea cu fluturi”. Acum, fluturi am tot asteptat sa-mi zboare pe la nas dar din pacate am inteles ca nu era perioada in care invadeaza padurea, caci zona este de fapt o padure cu poteci si poduri unde  se aciueaza in zilele de vara mii de fluturi colorati, ca sa faca mostenitori. Nu ratati zona! Merita! 

Fileriomos

Ajungem si la mult visata zi de croaziera spre insula Symi, cu emotiile de rigoare ca imi va fi rau de mare, ca o sa ma doara capul, ca taica-miu n-a fost in stare sa ma invete sa inot. Mi s-au naruit repede „sperantele” ca vreun grec frumos o sa-mi dea primul ajutor pe vapor, dupa ce am intalnit un marinar care m-a batut la cap tot drumul cu povestile lui, cu informatiile auzite despre Romania si romance si despre viata lui de la facerea lumii pana in prezent. Zic de la facerea lumii pentru ca omul arata cam ca in perioada aia dar…ce sa zic…pe langa engleza, mai cunostea vreo 3 limbi. In timpul asta, am reusit sa trag putin cu ochiul la minunata combinatie mare-munte si sa aud exclamatiile celor de la bord in legatura cu niste delfini care se jucau prin zona.

Scap de cosmar si debarc pe insula ca un naufragiat biciuit de cuvinte de data asta. Ma relaxez total la vederea superbului peisaj din fata ochilor. Sunt in elementul meu: mare, soare, munte, magazine, plaja…raiul pe pamant. Vizitat insula, calarit magar, baut racoritoare la terasa, putin shopping si daaa…plajaaa.

Insula Symi

In sfarsit o plaja cu nisip, ca ma saturasem de plaja plina de bolovani din Rodos. Acolo iti trebuiau sandale speciale ca sa intri in apa. Aici viata! Baie, sezlong (3 euro cu tot cu umbrela din cate imi amintesc), nisip cat de cat fin, de o culoare maroniu inchis. Absolut superb! Cred ca a fost ziua cea mai faina din toata excursia. Mai ales ca a culminat cu o seara greceasca de toata frumusetea unde am mancat, am baut si am dansat in stilul cel mai adevarat al grecilor. Cred ca am pus pe mine in sejurul asta vreo 3 kg. Si nu-i putin tinand cont cat de disperata sunt in lupta cu kilogramele (va poate confirma si Mihaela, colega de facultate,de serviciu, de suferinta, prietena de party-uri, de blog – wow!cate atribute intr-o singura persoana).
Ah! Am uitat sa spun ca nici urma de colos n-am vazut in hoinareala mea prin Rodos. Am vazut doar un loc unde se spune ca s-ar fi odihnit odinioara statuia si atat. Daca nu stiati, statuia este considerata una din cele sapte minuni ale lumii si  îl înfățișa pe zeul grec al Soarelui, Helios. Era construită din bronz și întărită ulterior cu fier și piatră. Se spune că au fost folosite 15 tone de bronz și 9 tone de fier, însă calculele arată că aceste cantități au fost chiar mai mari.
Am uitat sa va mai spun si despre faptul ca am vizitat si Teatrul Antic din Rodos unde mi-am tras sufletul pe pietrele antice si unde am urlat incercand acustica foarte buna de altfel tinand cont de faptul ca e naturala.
Cam atat despre plimbarile mele prin minunata insula si nu numai. Daca merita? Cu siguranta da! Nu stiu daca v-am convins suficient de mult, insa detaliile va las sa le descoperiti singuri pentru ca sunt inca multe de vazut acolo.
Miha, iti dau legatura!