luni, 8 noiembrie 2010

Prin Berlin...sau povestea sacoului de la Zara (by Miha)

Berlin....FRIG, obezi, punkeri....aaa, era sa uit....si sacoul Emei. Deci prea multe nu ar fi de spus. Era in februarie anul asta, cand la noi erau -20 de grade, si la ei putin mai frig. Zborul a fost unul foarte palpitant mai ales ca am aterizat pe-o parte...clatinandu-ne de pe o roata pe alta a avionului, din cauza pistei inzapezite. Ningea foarte tare, si era groaznic de frig. Am luat taxiul spre hotel, unde speram ca ne vom dezmorti si ne vom relaxa intr-o camera primitoare. Insa sperantele noastre s-au naruit cand am vazut ghetoul in care urma sa ne petrecem urmatoarele 4 nopti. Era un fel de camin de copii...numai ca la ei copiii nu sunt ca la noi. Zici ca-si desprinsi din "TheGrudge", numai ca-s blonzi. Nu am inteles nici pana acum ce era cu "hotelul" ala. Am fi trecut peste vecinii de palier, daca ne-am fi putut refugia in camera. Insa, sa stai in acea camera era cel mai urat cosmar. Arata ca o celula, cu 2 paturi inguste aproape lipite unul de altul, si frigggg. Am plecat cu 3 pulovere pe mine din Romania, pe care, recunosc nu le-am dat jos decat la intoarcere, adica acasa, la Galati.
Ok....am trecut de socul cazarii si a vecinilor...cu speranta ca macar vom avea parte de o cina binemeritata dupa atatea experiente. Am fost indrumate spre un market...aproape pentru ei...insa foarte departe pentru noi, mai ales ca a trebuit sa mergem printr-o lapovita care ne-a transformat din doua dive in doi caini murati. La market, nu gaseai decat salate de cartofi cu maioneza...sau orice altceva, insa totul avea ca ingredient de baza, cartoful. Nu am fost prea incantate de varianta asta de cina, asa ca ne-am indreptat spre raionul de iaurturi, unde chiar aveai ce sa-ti iei. Va spun ca 5 zile am mancat numai iaurturi, in cantitati industriale, dar nu ne-am saturat. Au fost cele mai bune iaurturi din viata noastra! Deci, in sfarsit o bila alba pentru Berlin.
A doua zi dimineata, la prima ora, am plecat. Tot frig, tot ninsoare...nimic care sa ne atraga atentia sau sa merite efortul de a imortaliza ceva. Fiind atat de deprimate de peisaj, am hotarat ca singura scapare ar fi sa ne concentram pe ce stim noi mai bine sa facem: shopping. Asa ca am cerut cateva informatii si am luat metroul spre cel mai apropiat mall. Dupa ce ne-am dezmortit de frig...am inceput periplul prin magazine. Spre dezamagirea noastra, nici un brand din cele agreate de noi nu exista in Berlin, in afara de Zara si H&M. In rest firmele lor...haine anoste, seci, sobre, in deplina consonanta cu oamenii si peisajul nemtesc.
Asa incepe povestea sacoului de la Zara, care ne-a urmarit toata delegatia si ne-a indreptat pasii prin Berlin.
Ca sa fac un preambul...trebuie sa va spun ca Emei daca i se pune pata pe ceva....sigur obtine, sau macar incearca din greu. De data asta a fost vorba despre un sacou, care din nefericire era mult prea mare pentru silueta ei silfida. Oamenii de rand s-ar fi resemnat si ar fi cautat altceva. Insa nu si Ema...Dupa ce am stat minute bune la cabina de proba, s-a convins ca e putin cam mare (cu vreo 5 numere). Insa speranta ei nu a murit...si strategia pe care a adoptat-o a fost una care ne-a umplut timpul petrecut in Berlin. Asadar,  s-a documentat si a aflat ca exista multe magazine Zara in Berlin, si decizia ei a fost sa le colindam pe toate, convinsa fiind ca va gasi marimea ei. Oricat as fi incercat sa ma opun, nu am avut nici o sansa, asa ca trebuit sa ma supun.
Deci, va puteti imagina ca toate obiectivele turistice au palit in fata LUI...a sacoului. Poarta Brandenburg a devenit un mizilic pe langa intrarea in reprezentantele Zara, si nici macar Zidul Berlinului nu a stat in fata vointei supreme. Bineinteles ca la sfarsitul zilei eram sleite de putere, si fara sacou...insa Ema imi spunea cu un zambet larg "Miha...mai sunt 2 zile!!!". Urmatoarea zi ne-am continuat pelerinajul, prin metrouri, autobuze, pe jos...si tot degeaba. Din fericire a murit si speranta Emei, si nu am putut decat sa ma bucur. Numai ca i-a venit o alta idee: sa ne intoarcem la primul magazin, sa mai probeze odata sacoul. Am incercat sa o conving ca i-ar putea incapea toata familia in el...dar nici de data asta nu am reusit, asa ca ne-am intors. L-a cumparat. A hotarat ca in Galati avem croitori foarte competenti si o vor rezolva. Si spre surprinderea mea asa a fost.
Era ultima zi si ne apucasera remuscarile...ne simteam vinovate ca nu am vizitat nimic (asa se intampla de fiecare data). Ne-am hotarat sa luam bilete la autobuzul turistic care ne va ajuta sa vizitam si sa pozam toate atractiile orasului. Au fost destul de scumpe, dar...zis si facut! Ne-am imbracat gros (credeam noi) si am pornit la drum. Am reusit sa vedem poarta Brandenburg si sa facem si 2 poze dupa care am zis ca e prea frig si am hotarat sa admiram orasul din autobuz si sa coboram pentru poze mai rar. Am coborat pentru Domul din Berlin. Era a 4a statie din cele 18, cate cuprindea circuitul. Inainte de a ajunge la Dom, am hotrarat sa ne dezmortim cu o ciocolata calda, intr-un pub sportiv impresionant. Am constata ca pierdusem biletele de la autobuz....lucru care nu ne-a intristat prea tare. Amandoua am incercat sa parem dezamagite una in fata celeilalte, mimand o arzatoare sete de cultura, dar se citea in ochii nostri bucuria creata de aceasta pierdere. Culmea...cand am iesit din pub, in fata noastra se inalta falnic, ce credeti?! Desigur, nu Domul, ci sigla ZARA...Era un magazin pe care Ema il ratase. Deja incepusera remuscarile si emotiile ca aici ar putea gasi sacoul...asa ca am hotarat sa nu intram, pentru a evita o posibila deprimare.
Eram pe un bulevard faimos, pe laturile caruia se insirau branduri celebre. Am fost "apostate" de un cetatean de-al nostru, mai inchis la ten care a incercat sa poarte o conversatie cu noi: "Do you speak english?...No...Italian...No....Spanish....No....French....No....Dutch...No". L-am iritat putin pentru ca a urmat intrebarea "Da voi ce p**a mea sunteti?", la care nu am mai raspuns nimic. L-am dezamagit probabil pentru ca a cedat si a plecat.
Ce-as putea sa va mai spun? Ca lumea bea pe la toate colturile...ca in metrou este o mizerie de nedescris...ca n-ai cum sa nu intorci capul dupa tot felul de garderobe si freze ciudate.
Cam atat despre Berlin. Un singur sfat va dau...NU VA CAZATI LA A&O daca ajungeti in Berlin si luati-va haine foarte groase daca mergeti iarna, pentru ca noi din aceasta deplasare nu ne-am intors decat cu o raceala nemteasca (adica foarte rezistenta) si bineinteles cu EL...sacoul.

4 comentarii:

  1. :))) v-a apostat un pervers?

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest blog contine plasare de produse- :-)) emma mor de curiozitate cum arate frate sacoul ala??( now famous)

    RăspundețiȘtergere